Am vrut sa scriu ceva...M-am gandit ca nu am caractere romanesti,ca e 30 decembrie,23.30.Am umplut trei pagini(virtuale) in mintea mea,mi-am despicat creierul si trupul de fiecare data cand scriam un cuvant.M-am uitat la poze,mi-a scazut considerabil acel self-esteem de care aminteam in a doua pagina, undeva la inceput.Am amanat toate chestiile faine care se pot face la o cafea, pentru maine dimineata(aloooo sa fie dimineata nu 11.30 clar?) gen :cititul unei reviste,cititul unui ziar online,creionarea unui viitor apropiat tie si nu lor etc.
Candva asteptam iarna...Acum simt ca sunt amortita si ca genunchii mei vor imbatrani,oasele imi vor trosni,vertebrele se vor tasa.O prabusire a oaselor,voi atarna si eu in formol la UMF in piscina.
Am scris mai mult decat trebuia,regurgitatul interiorului va fi facut la anu'!
Sarisem peste trei ani...Cele 36 de luni erau turnate in forma unei piese de sah-un cal mai exact- care atacat de viitor(as spune rege,regina dar mi-e totuna) ar fi anchilozat pe patratelul negru.Viitorul-prezent l-ar fi lovit pe cal la mijlocul trupului eliberand patratul obez,corpul calului fiind acum si pe alb si pe negru.
M-am uitat din nou la Prozac Nation.Viitoruri cu gust de cafea,cu miros de carti si "cancer sticks",portocale,"mince".Abia astept o iarna.O iarna a mea,de la etajul meu,camera mea umpluta cu antichitati,carti si reviste.Si nu numai.Un melanj de obiecte si stari. Interiorul canilor de cafea imi vor aminti de tine.Asa cum te-am cunoscut eu si te-am iubit intr-o viata de adolescenta cu pretentii de om matur.Mi-a trecut masochismul si toamna.Mi-au trecut cuvintele urate si religia.
Umplu timpul pentru a nu exista momente de 'reflechir'.Exista posibilitati,texte,cifre,oameni.Totul este prezent in constientul meu si circula mai repede cu ajutorul cafelei ingurgitate regulat.Strangerea amintirilor,disparitia amintirilor.