23 octombrie 2010

Sa ne muscam umerii pana cand toate cuvintele inghitite vor iesi odata cu sangele.

Toamna,iar nu avem timp decat de doua-trei striviri de derm.Cafea neagra si dinti reci.Am mototolit lumea si am aruncat-o intre scaunele din "airplane",ne-am jucat 6 ani si ne-am maturizat doua saptamani.

Stomacul un pic mai plat primeste iubire-plasma,o accepta si pe asta,la dracu ce sa facem o acceptam si pe asta.

Si frunzele cad egocentric si tu ma saruti pana iti ajunge creierul in stomacul meu.Mestec trecut,prezent,ratiune.

Iar eu ma gandesc la Sofia si la viitor,probabil Sofia se va transforma in Sophie(pronuntat frantuzeste) iar proiectiile si "acea toamna" va deveni "o toamna",iar eu o doamna cu gat de lemn si brat moale cu ochii scosi de accent.Ne vom suna doar de sarbatori,iar Sophie va zbiera in telefon.

Macar ea sa zbiere in telefon...macar ea.


Imediat imi zic ca 'a fi folosit' nu e egal cu "a folosi",si nu stiu care pe care foloseste, daca foloseste..Si daca e cu folos folositul asta.Si ma opresc si rad de structura cuvantului si ma gandesc la morfologie si la semantica si vai sa vezi ca dau de dracu' iar..ba! stai asa ca ti-ai promis.stai asa...ca parca eu nu vreau acum.

Si parca ma vad stand la etajul trei,cu capul pe fereastra,aburi de amintiri iesind pe nas,noi viitoruri rezemate de picioare,lipitori marcandu-si teritoriul- hei hei eu nu-s teritoriul nimanui,"sezi" i mean "move"-.Tu nu vei fi cel care o va duce la scoala pe Sophie.