ascetic

as·cet·ic (-stk)
n.
A person who renounces material comforts and leads a life of austere self-discipline, especially as an act of religious devotion.
adj.
1. Leading a life of self-discipline and self-denial, especially for spiritual improvement.
2. Pertaining to or characteristic of an ascetic; self-denying and austere: an ascetic existence.

nimic

Suntem aici.In punctul acesta.Ceaiul- langa laptop.Pastilele-in geanta.Trecutul-in prezent.Atat de mult iti doresti sa scapi de religie si de obsesii pana cand obsesia devine religia ta si nu invers.Dar este obligatoriu acest crossing-over pentru nesanatatea mea mentala.Am trecut la impartit zile in minusuri si ma tem ca am sa mor inainte sa ma vezi.Eu nu cred asta in momentul de fata ,doar dramatizez ca sa iti fie mila de mine.Cand m-am impartit intre conferinte si te-am inregistrat fara sa vreau,ascultandu-ti vorbele,cu sufletul imprimat pe telefon.
Incerc sa ma pacalesc.Cum pot scapa?
Iti gasesti inspiratie doar cand EL nu mai este.Si totusi,mi-am pierdut cuvintele..


Astept.