ipohondru

In sfarsit genunchii mei au asteptat cuminti aducerea cafelelor,bautul cafelelor.Cand mana ta a atins genunchiul cuminte,el a zambit si si-a retras dorul in articulatii impingand pana in venele subtiri/groase.Mi-am pupat obrajii si m-am strans in brate,in aplauzele tuturor,iubeam spectacolul de piruete ale viitorului,il tineam si pe el de gat,"acum dragul meu fetus al timpului,suntem doar noi..".
Curand ti-ai aprins tigara,vorbeam de parfumul cromozomilor,eu eram fericita ca nu trebuie sa invoc controlul,ca smaltul meu poate ramane neatins.Asadar vom asista si la o inmormantare..